Caractere dificile

Micul dictator - incearca sa dea ordine permanent, de multe ori ordine inutile tocmai pentru a se simti puternic. Se crede mai inteligent ca ceilalti din jurul, manifestandu-si la fiecare pas complexul de... superioritate. Singura modalitate prin isi dovedeste superioritatea este sa-i faca pe oamenii din jurul sau sa se simta prost. Isi mascheaza astfel slabiciunea, neincrederea in sine si in ceilalti printr-un fals sindrom de superioritate. Cel mai grav este ca se minte pe sine atat de bine, incat incepe sa si creada in aceasta!

Cronofagul - incearca sa fure timpul persoanelor din jur. Ii place sa piarda vremea aiurea si sa palavrageasca non-stop. Vorbeste oricui este dispus sa-l asculte. Vorbeste mult si prost ca o moara stricata. Este de parere ca experientele, trairile, intreaga sa viata sunt mult mai interesante ca ale celorlati. Este egocentric si are in permanenta nevoie de atentie.



Dependentul - cauta disperat aprecierea si acordul celorlalti. Are nevoie permanent de incurajare. Nu este in stare sa decida de unul singur si are nevoie de multa siguranta.



Protectorul - are o obsesie exagerata de a-i proteja pe cei din jur. Ii chestioneaza, ii consiliaza, ii sufoca din dorinta de a ajuta. Trateaza oamenii ca inferiorii sai, sau ca pe niste frati mai mici incapabili de a se descurca singuri. Doreste control asupra vietii celorlalti.



Histrionicul - Vrea sa placa cu orice pret. Incearca din rasputeri sa atraga atentia asupra sa. Adesea se exprima teatral, nu-si dezvaluie adevarata identitate. Este extrovertit si insetat de popularitate. Este egoist si invidios pe cei care i-ar putea fi superiori.



Tipicarul - iubeste detaliile, ordinea, perfectiunea in mod exagerat. Concentrandu-se pe detalii, uita ansamblul. Insista asupra lucrurilor aparent neimportante, face din tantar armasar, si transmite celor din jur o stare de agitatie. Exagereaza in critica si judecata.



Lenesul - "sudoarea" de orice fel il sperie. Prefera sa profite de altii si sa creeze oportunitati in viata ce implica un nivel scazut de efort fizic si mental. Pare bun de nimic si lipsit de ambitie. Parazit.



Maniacul - incapatanat, scrupulos, perseverent, vesnic nemultumit si in cautarea perfectiunii pe care n-o gaseste niciodata. Are diverse obsesii, este rigid si dornic sa detina controlul.



Narcisistul - aparent dragut, sarmant, cuceritor. Se iubeste pe sine in mod exagerat. Crede ca i se cuvine totul si vrea totul numai pentru el. Este in stare de orice pentru a-si atinge scopurile. Este dependent de public si de atentie.Ii place sa se laude si sa fie admirat. Adora celebritatea, trofeele de orice fel. De multe ori snob si egoist. Se crede net superior iar ceilalti sunt lipsiti de importanta. Pasiunea lui este manipularea oamenilor in propriul interes.



Paranoicul - este suspicios in legatura cu orice si oricine. Nu are incredere in nimeni, reducand totul la propria persoana. Este foarte atent in jur. Pune totul la indoiala. Are un caracter introvertit si solitar, traind in lumea sa.



Indiscretul - excesiv de curios, este interesat de orice barfa. Nu are o viata proprie si este mai mult interesat de cea a celorlalti. Pune foarte multe intrebari insa nu dezvaluie mai nimic despre el. Uneori merge prea departe cu intrebarile facandu-i pe ceilalti sa se simta stanjeniti. Invadeaza spatiul intim al celor din jur.



Istericul - nu se poate controla, este foarte schimbator trecand de la o stare la alta. Reactioneaza si se manifeste de multe ori nepotrivit situatiei. Se da mereu in spectacol.



Hartuitorul - poate hartui invizibil, moral sau fizic, pe calea tacerii sau cea a cuvantului. Cel care are o obsesie pentru a ataca oamenii din jur este deseori complexat, slab si ipocrit. Se simte amenintat permanent si vrea sa detina puterea. O face prin a-i subaprecia pe oameni, prin a-i zapaci si a-i face sa se indoieasca de ei insisi.



Intrigantul - tot timpul unelteste ceva impotriva cuiva sau impotriva a ceva. Nu se poate avea incredere intr-o asemenea persoana. Traieste intr-un permanent razboi dupa filozofia "divida et imperta" cautant si iscand intrigi la tot pasul.



Egoistul - se crede buricul pamantului. Nu-l intereseaza decat propria persoana si propriul interes. Tot ce face, face cu un anumit scop, sa-i fie lui mai bine. Foarte individualist, nu tine cont de ceilalti.



Blazatul - nu manisfesta nici un fel de interes, entuziasm sau curiozitate. Nu accepta nici o provocare. Totul i se pare caraghios, lipsit de sens. Este foarte demoralizant pentru cei din jur.



Complexatul - se simte inferior, ii lipseste stima de sine. Se judeca pe sine cu severitate insa ii vede pe ceilalti intr-o lumina pozitiva. Se considera nesemnificativ, criticandu-se adesea. Nu are incredere in propriile forte si calitati.



Depresivul - sufera in interior o tristete profunda. Vede partea sumbra a vietii, fiind in permanent morocanos si nefericit. Are tendinta de a se subestima, denigra, crezandu-se incapabil si isi face griji din nimic.



Si lista poate continua :)

Scepticismul fata de schimbare - bariera in calea succesului

Exista oameni sceptici. Ii gasim pretutindeni. Poate fi vorba de mama care isi sfatuieste fiul sa nu se arunce pe cont propriu in vartejul afacerilor, sau tatal care are retineri fata de intentiile serioase ale alesului fiicei sale, sau prietena cea mai buna care are dubii ca vei reusi in cariera aleasa. Sunt doar exemple, banale ce-i drept.

Fiecare dintre noi am fost sceptici la un moment dat, asa ca de ce sa-I judecam pe altii?. Adevarul este ca in fiecare dintre noi exista o doza de scepticism. Dar atata timp cat vorbim despre o doza minima, ne putem incadra in categoria oamenilor prudenti care insa nu cad in extreme in ceea ce priveste aversiunea fata de nou, de schimbare si de risc.

Eu insa ma refer la acele persoane care pun totul la indoiala si sunt retinuti in activitatile pe care ei sau ceilalti le desfasoara. Acele persoane care nu isi pun in valoare intregul potential uman. Persoane care se conformeaza cu o situatie si o accepta chiar daca ar putea fi mai bine. Astfel individul cedeaza tentatiei de a o lasa mai moale. Devine comod.

Se spune ca auto-multumirea este un simptom al lipsei de ambitie si de perseverenta. Caz in care lipseste dorinta de a excela intr-un anumit domeniu si se imbratiseaza traiul de subzistenta.

Subalternul care suporta isteriile sefului, angajatul care se complace intr-un loc de munca sub nivelul capacitatilor sale, supraponderalul care si-a acceptat greutatea, femeia ce tolereaza micile infidelitati ale partenerului… De ce nu vor aceste persoane mai mult de la viata? De ce sa te scalzi o viata intreaga in apele mediocritatii?

Tocmai pentru ca sunt sceptici in ceea ce priveste schimbarea. Asa ca in loc sa preia controlul asupra propriei vieti, se multumesc cu mai putin decat merita si decat pot. Oare isi vor gasi astfel fericirea si implinirea, sau vor fi tot timpul nemultumiti, frustrati, nesatisfacuti?

Intalnesc in fiecare zi astfel de oameni, slabi! Dar intalnesc si oameni puternici. Oameni preocupati de autocunoastere, oameni cu un anumit simt al directiei in viata, oameni care stiu ce vor, oameni care doresc sa se perfectioneze permanent, oameni care isi imbunatatesc standardul de viata, oameni realizati adica OAMENI DE SUCCES!

Does it sound too good to be true ? :)

Nevoia de ....NESIGURANTA

"Mi-e sete", "Mi-e somn", "Mi-e frig".... cu totii suntem slujitorii propriilor nevoi. Instinctive sau nu, de o intensitate mai mare sau mai mica, satisfacerea lor este necesara
Maslow facea la un moment dat o ierarhizare a nevoilor umane folosind, ceea ce el a numit "piramida nevoilor". Astfel situeaza la baza piramidei nevoile primare, comune atat omului cat si animalelor. Dar nu ne vom opri asupra lor, ci vom urca inca o treapta a piramidei si vom gasi nevoia de siguranta.

La un moment dat toti ne dorim o viata confortabila, fara griji. Dorim sa avem siguranta zilei de maine. Dorim stabilitate. Si luptam pentru asta, ne asumam riscuri, luam anumite decizii ca sa ne fie bine iar intr-un final ne bucuram de rezultate: siguranta financiara, stabilitatea unei relatii etc. Visul ni s-a implinit. Si... totusi... ceva nu este in ordine.

Exista o vorba care spune sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample. Am cautat stabilitatea si acum s-a intamplat sa o avem. Suntem fericiti? Mmmm.... Parca lipseste ceva. Daca stim ce se va petrece zi dupa zi, daca avem siguranta unei afaceri prospere, sau unui job dorit, sau siguranta ca partenerul nostru este acolo pentru noi "no matter what"..... atunci intervine... plictiseala.

Nu ne este de ajuns stabilitatea, cautam sa fim surprinsi, cautam misterul, necunoscutul. Ne este dor de risc, de noutate si tot ce implica ea. Vrem sa ne creasca nivelul adrenalinei, sa simtim ca traim. Vrem sa redescoperim pasiunea, sa traim din nou "pe muchie de cutit".

Ajungem chiar sa nu mai stim ce vrem, sa fim confunzi, sa nu ne intelegem. Partea buna este ca exista o logica in toata treaba asta. Ar trebui probabil sa mai adaugam in piramida nevoilor lui Maslow, si nevoie de ....nesiguranta.

Suna ciudat, dar se pare ca oamenii au nevoie si de o cantitate de nesiguranta in viata lor pentru a fi motivati sa priveasca cu interes o noua zi. Unde este delimitarea intre siguranta si nesiguranta? Care e doza optima de nesiguranta? Echilibrul intre cele doua nevoi ni-l stabilim fiecare dintre noi.

Leaders and followers

"Follow the leader, leader, leader! Follow the leader!" Nu m-am apucat de cantat, nu am nici cea mai mica inclinatie artistica spre acest domeniu. Si de mimat, nu am invat inca. Vroiam sa scriu despre leadership si am ales sa incep cu versurile celor de la Soca Boys. Va mai amintiti aceasta melodie, care a ocupat prima pozitie in topuri in urma cu cativa ani?

De ce trebuie sa existe un leader si ceilalti sa-l urmeze? Oare oamenii se impart in doua categorii: leaderii si adeptii liderilor. Adica ori esti leader, ori follower? Tin sa contrazic abordarea asta si astfel vin cu o noua idee. Aceea ca toti oamenii pot fi leaderi. Indiferent cine esti, "daca respiri oxigen, atunci esti un leader" dupa cum spunea Robert Sharma.

Liderii au viziuni indraznete, au orizonturi largi. Ei se ghideaza dupa un crez pe care il imprima si celorlati din jur.

Ei sunt cei care fac diferenta. Isi asuma responsabilitati pentru actiune lor si cel mai important... actioneaza. Teama de esec si riscul nu-i sperie. "Riscul cel mai mare este sa nu-ti asumi nici un risc".

Este cel mai comod sa nu actionam, sa nu luam decizii importante, sa ne eschivam, sa nu imbratisam schimbarea pentru ca astfel evitam esecul. Nu vom esua dar nici nu vom reusi in viata. Vom fi feriti in zona noastra de confort, insa cum ramane cu implinirea? Si uitam esentialul, acela ca esecul este doar un mijloc spre reusita.

In urma unui sondaj facut de INS pe tema sanselor de reusita a companiilor nou-infiintate in Romania, se pare ca 34% dau faliment in primul an. Un procent destul de mare care ne poate face sa renuntam in a mai intreprinde ceva nou. Ok... dar ce pierdem acum din vedere? Anume ca 66% reusesc! De ce sa nu privim partea plina a paharului?

Afirmam ca leaderii actioneaza. Intr-adevar, sunt genul de persoane care nu amana pe maine ceea ce pot face azi. Un vechi proverb chinezesc, care mai nou este des folosit in marketing, spunea "The best time to plant a tree was 20 years ago. The second best time is now". Asta spune totul despre felul in care noi oamenii amanam. "De maine...." voi incepe un program de alimentatie echilibrat, de maine voi renunta la fumat, de maine voi dedica mai mult timp familiei, de maine voi invata o limba straina... Da, "de maine" numai de azi nu. De ce nu "din acest moment"? Timpul nostru pe acest pamant este limitat si arata putina compasiune fata de cei care amana.

Actionand, liderii isi lasa amprenta asupra acestei vieti. Fac ceva bun si util in viata. La sfarsitul acesteia pot spune multumiti ca nu au trait degeaba ci din contra si-au indeplinit misiunea pe acest pamant.

Leader-ul este un "people-person", are incredere in oameni, ii ajuta, pune mare pret pe relatiile astfel create. Leader este acela care cultiva in oameni dorinta de a fi iubiti, de a se simti speciali. Si nu o face din ipocrizie sau avand un scop anume, ci pentru ca isi iubeste semenii si ii pasa cu adevarat de societatea in care traieste si mediul care il inconjoara.

Cati din asa-zisii lideri ai sferei politice si economice romanesti se pot numi cu adevarat "leaderi"? Intrebare al carui raspuns ne face sa ne confruntam cu realitatea dura a zilelor noastre. Uff...

( Listen to this: http://www.learnoutloud.com/Free-Audio-Video/Self-Development/Instructional/Extraordinary-Leadership/18168 )

Power Talk!

Power talk is a belief that a motivational speech can change minds and shape new behaviors, attitudes, beliefs. My favourite speaker is Tony Robbins. I assume you all read or listened to at least one of his books or seminars. I consider him a guru of personal development. I mentioned him here because he once said something that I totally agree with. And this is what we are going to talk about here.

He discovered the "discipline of CANI" meaning constant and never-ending improvement. Well, that's a passionate subject. He draws a parallel between this concept and TQM (Total Quality Management). That I found to be the most interesting part.
Quality is synonymous with "superior" or "excellence", either in business or personal life.
He mentions Edward Deming, one of the world's leader of Quality Management with great impact on japanese and american industries. His philosophy concentrates on continual improvements. Deming believed in education and employee self-improvement. He encouraged businesses to invest in their human capital, their most important resource, to improve the value of the individual.

As companies tries to continuously improve due to increased competition and more demanding market conditions, we, as human can do the same thing. How? By never letting a day pass without a small improvement to yourself. It doesn't matter what is it about, it may be a new food recipe, or a new fitness exercise you find efficient, or an ideea you found interesting in a book and you can aply in real life.

You can always find something to work at, something that needs improvement. You can't be perfect. You can improve the way you breath, the quality of your voice, your power of persuation, your public speaking aptitude. You can improve your relationship with your partener, with your friends, with your family. You can improve the way you look by exercising, by maintaining a proper eating habit, by trying a new hair cut. Examples are many. I'm sure you have something to improve.

You can always learn new and usefull things to make your life better. At the end of the day make a balance and ask yourself "Did I learn anything today to make myself a better person?" "Did I do something to increase the quality of my relationships?" "Did I take some kind of action to benefit from in the future?"

Well if you didn't, then there is a problem. Because, as Tony Robbins said, you either develop or retrogress / decline. There is no such thing as staying constant because people, companies, tehnology are permanently evolving and progressing. In this society the only constant is change.

Improve constantly and forever! Make small, gradual improvements everyday!

Have faith in yourself

How can people succed in life if they don't have faith in themself, in their inner forces? It must be really hard. It's like an intimate relationship. It can't work if there are doubts regarding eachother. It won't last until those doubts are eliminated.

It worries me the huge number of people who suffer from the "inferiority complex" syndrome. It sounds like a medical term and to some extent it is. It's like a disease. It's like a bad flu which keeps you in bed and inhibits you from going to work. Instead, this syndrome keeps you from living an extraordinary life and inhits you from fulfilling your dreams.

Pause for a moment and think of those people beating cancer, fighting AIDS. They are real examples of strenght. Many of them didn't even realise how strong they were until faced with the disease. And YOU are strong. It's just you don't know yet how strong you are.

As any other disease, in order to cure it, we must find its roots. Psyhologists advise us to make a serious inner analysis in order to find out where this feeling comes from. It may be a certain event in your childhood, it may be the consequences of your actions, or any other emotional distress. Maybe another people made you feel insecure, voluntary or not. Maybe life have hit you hard.

Whatever the difficulties may be, you can get over them. Why? Because we were born winners. It's our choice if we chose not to be. Our life depends entirely on us. Stop blaming others or the destiny cause you have the power to shape your life.

Have faith in possitive thinking. Don't understimate the power of possitive thinking. Beleive that you can fight anything and begin action.

I once saw a movie. It's called "The Secret". I found it difficult to watch it untill the end because they repet over and over again the same stuff. But, it has a very usefull basic idea. It stipulates that the secret of life is the "Law of attraction" meaning that we attract all those things that happen to us. It's somehow connected to possitive thinking. "Thoughts become things". That's what I recommend it to you. (You can watch a part of it here http://www.youtube.com/watch?v=_b1GKGWJbE8&feature=related )

How many of you compare yourself with others and after feel disapointed? It's good to have a role model, somebody you look up to. But many of us confuse that with imitating. You can't succed in imitating because we are unique persons and that uniqueness makes up special.

There will always be a better person than us in some field. You will never sing like Mariah Carey, nor look like Angelina Jolie, nor have Bill Gates' money. Should we feel inferior? No way. You may not look like Angelina, but you may be a great mum, a great wife. You may not have the financial power of Bill Gates, but you may have an outstanding career right before you, you may have skills and compenteces and knowledge. You may not be as popular as Mariah, but you may be loved and appreciated by your collegues, friends and relatives. Think about that.

Those special features that we may call inferiority in just one word, are features that make us unique. Nobody's perfect. We can only improve constantly!

Develop your own "mission statement"

I will begin this very first post by asking you a question: "Is there a single person in this entire world who didn't inquire about the purpose of his or her life?" Well, I guess not.

We are rational human beings in a knowledge-based society. It's our duty to wonder, to analyse, to find answers. Discovering our purpose in life is like a moral duty we own to ourselves. The complete knowledge requires knowing the purpose. How can we truly know what life is, not knowing what is it for.

So, I propose the following thing. Take the example of the legal persons. They come into being due to a purpose. Nobody creates a business without a reason, whatever that may be, profit or non-profit. All campanies should have, which most big companies have, meaning a "mission statement".

You are probably accustomed with the term, but for those who aren't I will explain. The mission statement is a brief statement of an organization showing its reason for existance, its purpose and what it hopes to achive in the future. For example, Walt Disney's purpose is "to make people happy."

Why us, as natural person, shouldn't have our own mission statement? Start developing one step-by-step by answering the questions:

1 What are our opportunities or needs to exist for? This helps you think about the true sense of your life. You were born with a reason. Find it!

2. What are we doing to accomplish those needs or to take advantage of the opportunities? This develops a sense of doing, it pushes you to take action. Do!

3. Which principles, moral values guide our life? It requires you to match your identity with your behavior. Probably the most important thing. Let your possitive values guide you through life!

After lots of consideration I came to the conclusion that my purpose in life is... in a word: HAPPINESS. Happiness means to me achiving high-quality standards in all areas of my life: emotional, spiritual, mental, physical, private and career. It means making a difference in this world to my own benefit and to others'.

Happy are those who can easily give a meaning to their lifes. Happy are those who found a sense of peace, a balance in their life.

So, I'm curious, what's YOUR purpose in life?